Transferul activelor dintr-o firmă cu datorii pe un alt SRL, sau cum să fii sigur că răspunzi personal

Transferul activelor dintr-o firmă cu datorii pe un alt SRL, sau cum să fii sigur că răspunzi personal

Atunci când o firmă intră în blocaj financiar, una dintre cele mai riscante decizii pe care le poate lua un administrator este să nu deschidă procedura la timp și, mai rău,să mute activele pe o altă societate pentru a continua activitatea.

În practică, situația arată astfel: firma are popriri, executări, datorii către ANAF sau bănci. Administratorul înființează (sau are deja) o firmă nouă, de regulă pe numele soțului, al unei rude sau al unui asociat apropiat, și transferă mașinile, utilajele, echipamentele sau chiar o parte din activitatea economică pe noua entitate. Firma veche rămâne cu datoriile, iar activitatea continuă pe societatea nou, „curată ca lacrima”.

Intenția este, de cele mai multe ori, salvarea afacerii. Problema este că legea reglementează expres acest tip problematic de conduită.

Ce prevede art. 169 lit. e¹ din Legea 85/2014

Articolul 169 din Legea 85/2014 permite instanței să oblige administratorul să suporte personal o parte sau chiar întregul pasiv al firmei dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Litera e¹ vizează situația în care:

• sunt transferate activele sau o parte semnificativă din întreprinderea debitorului aflat în dificultate financiară,
• către o persoană strâns legată de debitor,
• cu intenția de a continua activitatea prin intermediul noii entități,
• și cu scopul de a sustrage activele de la urmărirea creditorilor.

Pe scurt, dacă o firmă aflată în dificultate este „golita” de active, iar acestea ajung la o societate apropiată, pentru a continua activitatea fără presiunea creditorilor, instanța poate aprecia (și dacă sunt dovezi în acest sens cel mai probabil va aprecia!) că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale.

De ce amânarea deschiderii procedurii agravează riscul

Administratorul are obligația de a introduce cererea de deschidere a procedurii atunci când firma se află în stare de insolvență. Dacă această obligație este ignorată, iar între timp:

• datoriile cresc,
• penalitățile se acumulează,
• se încheie noi contracte,
• sau sunt transferate active către o entitate apropiată,

creditorii pot susține (pe bună dreptate) că administratorul a contribuit la agravarea stării de insolvență.

Într-o acțiune întemeiată pe art. 169, instanța va analiza dacă există o legătură între conduita administratorului și prejudiciul suferit de creditori. Mutarea activelor în perioada în care societatea era deja în dificultate financiară poate constitui un element decisiv.

Firmă nouă – soluție sau risc?

Deschiderea unei firme noi nu este, în sine, interzisă. Problema apare atunci când noua societate devine vehiculul prin care activitatea este continuată, iar activele firmei cu datorii sunt transferate în afara patrimoniului supus urmăririi creditorilor.

În acel moment, nu mai discutăm doar despre o decizie de business, ci despre un posibil temei de răspundere personală pentru pasivul societății aflate în insolvență.

Concluzie

Când firma are datorii serioase, tentația de a muta rapid activele pe un alt SRL este mare. Însă această decizie poate transforma o problemă financiară într-un risc juridic major.

Falimentul nu este, în sine, un pericol. DAR Golirea firmei aflate în dificultate, cu intenția de a continua activitatea pe o entitate apropiată și de a pune bunurile la adăpost de creditori, este ceea ce poate expune administratorul la răspundere personală pentru datoriile societății.

În materia insolvenței, uneori nu situația financiară este cea care creează cel mai mare risc, ci modul în care sunt gestionate ultimele decizii înainte de deschiderea procedurii.